Sylvia Plath – Fiica Prisecarului
O grădină de guri întinse. De purpură, negre, cu stropi stacojii,Mândrele corole se înfoaie, aruncându-şi în spate mătăsurile.Moscul lor se înstăpâneşte, cerc după cerc,Într-o fântână de mirosuri, atât de grele că abia le inspiri.Hieratic în halat, maestru al albinelor,Te mişti printre stupii cu multe pieptare,Inima mea sub piciorul tău, soră cu piatra.Gâturi de trompetă se … Citește mai mult