Johann Wolfgang Von Goethe – Fericita Nostalgie

La-nțelepți doar spune-o tare,căci mulțimea-n râs pufnește,vreau să cânt ființa caremoartea-n flăcări și-o dorește.În reci ore de iubire,martori mărturiei tale,simți o stranie pornirecând clipesc făclii domoale.Nu mai stai cuprins de douăbrațe-n umbra nopții mare,și te-apucă o poftă nouăde-o mai naltă-mpreunare.Nu sunt zări să te rețină,vii înaripat, vrăjit,și-astfel, lacom de lumină,ești un fluture scrumit.Și cât timp … Citește mai mult