Costel Zăgan – Decalog în Destrămare
Ajungă-i zilei răutatea eiși mie fericirea de-a fi tristnevoie n-am de votcă sau femeisunt singur Doamne și exist. Dă-mi fericirea de-a fi triste pâinea mea cotidianăiar dacă nu e nu insisttratează-mă cu altă rană. E pâinea mea cotidianănevoie n-am de votcă și femeidar și singurătatea trece-n goanăajungă-i zilei răutatea ei. Și mie fericirea de-a fi … Citește mai mult