femeie misterioasa – Versuri.pro

Mircea Micu - Necunoscuta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum se numește femeia
care, trecând prin grădini
în amurg
ca o devastatoare lumină
decapitând păunii,
pomii
și florile
umilindu-le
nu mi-a răspuns
când am implorat-o
să rămână?

Cesare Pavese - O Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă
în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis,
se risipeşte dimineaţa şi rămâne doar ea.
Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă,
ar părea uimită. Doar obrajii zâmbesc
mereu.
Nici zilele nu se adună
pe chipul ei, ca să-i schimbe zâmbetul uşor
ce se răsfrânge peste lucruri. Cu aprigă fermitate
face orice lucru, dar pare de fiecare dată că-i prima oară;
şi totuşi trăieşte fiecare clipă. Se dezvăluie
trupul ei puternic, privirea reculeasă,
în vocea tainică şi oarecum răguşită: o voce
de bărbat obosit. Şi nici o oboseală n-o atinge.
Dacă-i priveşti fix gura, închide ochii pe jumătate
în aşteptare: nimeni nu poate îndrăzni o nesăbuinţă.
Mulţi bărbaţi îi cunosc zâmbetul ambiguu
sau încruntarea neaşteptată. Dacă a existat un bărbat
s-o ştie cum geme, umilită de dragoste,
plăteşte zi de zi, neştiind despre ea
pentru cine trăieşte ziua de azi.
Zâmbeşte singură
zâmbetul cel mai ambiguu mergând pe stradă.
[octombrie 1935]

Old Child - Suflet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-atât de specială, chiar dacă e tăcută,
Misterioasă de fel, continuă multe să ascundă.
Are un zâmbet larg, în ochi are cristale,
Când îi privești, strălucesc ca razele de soare.
Are o aură, și mulți o laudă,
Ea nu-i ceea ce pare, tot mai mulți o caută.
E genul de fată, care nu se lasă pradă,
Nu-i plac hârtiile, deci nu poate fi cumpărată.
E cumpătată, tu te-ntrebi: cum bă, tată?
O arde solo, așa frumusețe de fată-i.
Puțin distantă, dar asta te atrage,
Cu cât te respinge, cu atât mai mult îți place.
E naturală, și-atât de feminină,
Atât de senzuală, că rupe orice inimă.
O știi și tu, o vezi prin cartier,
Suflet de româncă, arată într-un mare fel.
E vorba despre ea, îl are pe vin-o-ncoa’,
Suflet de româncă, pielea ca de catifea.
Știe c-ai vrea, să fie doar a ta,
Da’ ea nu-i ca restu’, deci n-o mai compara.
Ea pune suflet, suflet de româncă,
Doar de fericire, ar merita să plângă.
Pusă pe joacă, românca-i hoață,
Îți fură inima în fiecare zi din viață.
Te bagă-n ceață, da’ tot ea te scoate,
O face pentru că e româncă și poate.
Poate s-obțină ceea ce-și dorește,
Dar ea vrea să obțină doar ceea ce iubește.
Ei nu-i lipsește decât afecțiunea,
Cineva s-o completeze și să-i lumineze lumea.
Dar uite că lumea e tot mai rece,
Aruncă priviri în jur, nu-nțelege ce se petrece.
Ea înțelege că iubirea nu-i simplă,
În jocul dragostei, așteaptă să îi intre-o chintă.
Dar nu-i pică, din piept scoate un urlet,
S-au adunat prea multe, pentru un sigur suflet.
E vorba despre ea, îl are pe vin-o-ncoa’,
Suflet de româncă, pielea ca de catifea.
Știe c-ai vrea, să fie doar a ta,
Da’ ea nu-i ca restu’, deci n-o mai compara.

Lao Tse - Albia Spiritului Nu Seacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Albia spiritului nu seacă: / Ea se numește femeia misterioasă. / Poarta femeii misterioase / ... →

Bbc feat Duzy - Fata Morgana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Poate să fie, poate să știe
Fiindcă e una ca ea la 1000
Poate să-nvețe, toate sunt terțe
Sau poa’ să paseze, să n-ai tangente
Cu fel de fel de zdrențe
Poate să simtă, sau poate să mintă
Poate s-atingă când e fierbinte că n-are minte
Poate te minte, toate-s eschive
Poate te-nvață, c-are rol de prefață
Da’ o simți că-i hoață, degeaba ai speranță
Te taie că-i coasă, Crezi că-i fițoasă
Că nu merge la piață dis de dimineață
Nu merge fiindcă are ce face, poartă doar toace
Rar mai toarce, când îi e atinsă coarda sensibilă
Irascibilă, Fata Morgana. Cine-i cucoana?
Ai pupa icoana să-i lustruiești coroana.

N-are în nimeni încredere, zici că e atee
Se aprinde repede ca o scânteie
Parsivă femeie, ia totul în glumă
Vrei s-o iei de mână, întreaga săptămână
Sau chiar o lună, da vezi că-i nebună
De îți dă cu noapte bună, Poate-i păgână
Că-i cântă-n strună, întreaga cetate
Vrea maturitate, vorbește și când tace
Doar să n-adoarmă, că toți proștii îi toarnă
Cuvinte frumoase, ca ale ei strasuri, evită terase
Că vrea doar senzații, îți dă palpitații până-i intri în grații
Știe ce face, chiar dacă nu pare
Are răbdare să te bage în stare
Să te frământe, să te-ncânte, ăsta e al ei cântec
Poate îi place să facă poezii
Sau poate nu, tu oricum n-o să știi
Irascibilă, Fata Morgana. Cine-i cucoana?
Ai pupa icoana să-i lustruiești coroana