femeie maritata – Versuri.pro

Maria Butaciu - Haida, George, la Coșit!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Haida, George, la coșit
C-o uscat iarba pe rât
Și-o dat spinii-n cărare
Și-mi strică cipca la poale.

Așteaptă, mândră frumoasă,
Ca să pun coadă la coasă
Să tai spinii pe din două
Să prindem dragoste nouă.

Taci, bade, mânce-te câinii,
Vrei să mă știe vecinii?
Că nu-mi pun mintea cu tine
Să mă fac de mir’ la lume.
Că dară n-am înnebunit
Să iubesc ce-am iubit
Că-s femeie măritată,
Du-te, cată-ți altă fată.

Ovidiu Mihailescu - Domnișoara Dana Din Cofetăria Ana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o seară pe la zece
Nici prea cald da’ nici prea rece
Am avut o aventură
Nici fecioară, nici măritată
Avea ochii ca doi aștri
Nici căprui, da’ nici albaștri
Gura dulce zâmbitoare
Nici prea mică, nici prea mare
Am ajuns la ea acasă
Nici prea înaltă, nici prea joasă
Locuința minunată
Nici murdară, nici curată
Pletoșule.
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Domnișoara delicioasă
Nici urâtă, nici frumoasă
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Dulce ca o prăjitură
Dar puțin cam imatură
Zău.
Mi-am luat o cafea ușoară
Nici prea dulce, nici amară
Și-a început să se dezbrace
Nici încolo, nici încoace
Cum o sărutam prin beznă
Nici pe coapse, nici pe gleznă
Bate cineva la ușă
Nu-i nici unchi, nu-i nici mătușă
E bărbat venind din piață
Și cu cioc și cu mustață
Și desigur, lat în spate
De la judo și karate.
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Domnișoara delicioasă
Nici urâtă, nici frumoasă
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Dulce ca o prăjitură
Dar puțin cam imatură
zău.
Ce cauți aici, mă-ntreabă
Nici în pripă, nici în grabă
A zis să îmi dau seama
Nici pe tata, nici pe mama
Versul n-are importanță
Nici spital, nici ambulanță
Știu c-am stat trei luni jumate
Nici pe burtă, nici pe spate
Nu mai vreau eu aventură
Nici fecioară, nici matură
Cât ar fi de decoltată
Ori fată, ori măritată
Cât ar fi ea de perfectă
Dacă poartă verighetă
Cât a fi ea de frumoasă
Dacă este mincinoasă.
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Domnișoara delicioasă
Nici urâtă, nici frumoasă
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
Dulce ca o prăjitură
Dar puțin cam imatură
Zău.
Domnișoara Dana din cofetăria Ana
O femeie măritată
ce m-a păcălit că-i fată

Ovidiu Mihailescu - O Aventură Galantă (Versuri Ion Pribeagu Modificate)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o seară pe la zece, nici prea cald dar nici prea rece
Am avut o aventură, nici fecioară, nici matură
Avea ochii ca doi aștri, nici căprui dar nici albaștri
Gura dulce, zâmbitoare, nici prea mică, nici prea mare
Și-am ajuns la ea acasă, nici prea naltă, nici prea joasă
Locuința minunată, nici murdară, nici curată.
Domnișoara Dana din Cofetăria Ana, domnișoara delicioasă, nici urâtă, nici frumoasă
Domnișoara Dana din Cofetăria Ana, dulce ca o prăjitură, dar puțin cam imatură!
Mi-a dat o cafea ușoară, nici prea dulce, nici amară
Și-a început să se dezbrace, nici încolo, nici încoace
Cum o sărutam prin beznă, nici pe coapse, nici pe gleznă
Bate cineva la ușe, nu-i nici unchi, nu-i nici mătușe
E barba-su Emil din piață și cu cioc și cu mustață
Și desigur lat în spate de la judo și karate!
REF.
Ce cauți aici – Mă-ntreabă, nici în pripă, nici în grabă
I-am spus fără să-mi dau seama: nici pe Tata, nici pe Mama!
Restul n-are importanță, nici spital, nici ambulanță
Știu c-am stat trei luni jumate, nici pe burtă, nici pe spate
Nu mai vreau io aventură, nici fecioară, nici matură
Cât ar fi de decoltată, ori fată, ori măritată
Cât ar fi ea de perfectă, dacă poartă verighetă
Cât ar fi ea de frumoasă, dacă este mincinoasă!
Domnișoara Dana din Cofetăria Ana, domnișoara delicioasă, nici urâtă, nici frumoasă
Domnișoara Dana din Cofetăria Ana, dulce ca o prăjitură, dar puțin cam imatură!
Domnișoara Dana din Cofetăria Ana, o femeie măritată ce m-a păcălit că-i fată!

Heinrich Heine - Cu Vorbe Dulci N-Am Amăgit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu vorbe dulci n-am amăgit
Nici o fecioară, niciodată –
Și niciodată n-am râvnit
La vreo femeie măritată.
De-ar fi altfel, eu demn n-aș fi
Să stau în cartea de onoare,
Ci în obraz s-ar cuveni
Să fiu scuipat, fără cruțare.

Federico Garcia Lorca - Nevasta Necredincioasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și eu mi-o dusei la râu
crezând-o că este fată,
când ea era măritată.
În Santiago-ntr-o noapte,
virtutea i-am dat deoparte.
Felinare se stingeau
și greierii scârțâiau.
La ultima cotitură
mâinile-mi de sâni dădură
și, din somn, odat’ se-aprind
ca floarea de hiacint.
Jupa ei cea apretată
îmi foșni-n urechi îndată
ca mătasea sfâșiată
de zece cuțite-o dată.
Fără raze strălucind,
copacii dădură-n floare
și câinii, la depărtare
de râu, se-auzeau lătrând.
*
N-am ținut cont nici de mure,
nici de scai, de trestii dure
și, sub părul ca o claie,
făcui groapă în noroaie.
Eu, dacă mi-am scos cravata,
ea-și dădu rochia gata.
Eu, centura cu pistoale,
ea mai scoase patru țoale.
Nici nardul, nici scoica moale
n-au o față-atât de fină,
luna, cu-ale ei cristale,
nu emană-așa lumină.
Coapsele îi lunecară
precum peștii în cârlig,
jumătate, foc și pară,
altă jumătate, frig.
În noaptea aia-am fugit
pe un drum cum altul nu e,
pe-o mânză de mărgărit,
fără scări și fără frâie.
Nu pot spune, ca bărbat,
câte mi-a mai îndrugat,
În lumina-nțelepciunii,
mă abțin, nu cum fac unii.
De nisip și sărutări,
o dusei, murdară toată,
jos, la râu. În adieri,
crinii se băteau în spadă.
M-am purtat așa cum sunt,
un țigan adevărat.
Să coasă, un coș i-am dat,
de satinuri galben-unt.
De iubire, să n-auz,
că ea era măritată
și mi-a spus că este fată
când cu ea la râu m-am dus.