Charles Baudelaire – Femeile Damnate
La focul pal al lămpii, cuprins parcă de jinduriStă Hipolita-n perne adânci și tot visaAcele fără seamăn, puternice alinturiCe-au tras a naivității ei pudice perdea.Și căuta cu-o lungă privire tulburatăAl inocenței sale azur îndepărtat,Întocmai ca drumețul, când se mai uită-o datăSpre orizontu-albastru ce-n urmă l-a lăsat.Iar ochii ei, prin care se moleșau alarme,Plăcerea mohorâtă, tot … Citește mai mult