feleac – Versuri.pro

Sava Negrean Brudascu - Pe Dealul Feleacului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe dealul Feleacului
Merg carele Iancului,
Nu merg ca și carele,
Că merg ca hinteiele.
Sus în munte ninge, plouă,
Jos în vale pică rouă,
Hai, murgule, hai!.
Iancule, Măria Ta,
Lasă Turda, n-o prăda,
Că-ți dăm vin cu donița
Și galbeni cu feldera,
Lasă Turda, n-o prăda!
Sus în munte ninge, plouă,
Jos în vale pică rouă,
Hai, mândrule, hai!
În munte pădurea-i deasă,
Jele mare ne apasă,
Hai, murgule, hai!

Vasile Copilu-Cheatră - Târgul de Fete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Suplicii, chinuri, furci și alte taine,
Proscrise curg prin mine, ca vinu-n spume, vai,
Și-o lume ca de gresii și lumea vrea să-ngaime
Străvechea-mi stirpe dacă, pe un picior de plai.
E-o uliță prin suflet cu magi din iarbă scoși,
De-i vreme bună-n suflet ori chiar de-i vremea rea,
Trec fluierând prin mine haiduci bolovănoși
Și inima mi-o mușcă, adânc, roata lui Horea.
Un pic latin și-oleacă dac, șopârle iuți și cleni
Îmi urcă viu prin sânge, ca primăvara-n fag
Și doruri odrăslite aici în Apuseni,
Cu tulnicul mă cheamă spre târgul nostru drag.
Placă la târg pe munte, un târg cum altul nu-i,
Eu vă voi vinde visuri, durerea s-o înduri,
Și tulnice de Vidra și moacre orișicui,
Pentru Sabinuțe ofer, sfios, conduri.
Tot ce doriți tovarăși poftiți de cumpărați;
Pieptare vreți, cusute din piei de căprioară
Sau chivăre de aur, frunți să-mpresurați,
Poftiți de vă alegeți, dar inima mă doare.
C-avem, precum se vede, bugătă bogăție,
Dar și durere coaptă ca buba de necaz,
De când chipul țării, ne-a fost dat să fie,
Desenat cu hurta printr-un hiclean ucaz.
Jucăm la târg și bem sorbind vinars de prune
Dar ochii tot pe Crișuri își cată-ntr-una leac;
Privind la noi străinii nu ar putea spune,
Că mocanii-s gata să tune în Feleac.

Vasile Copilu-Cheatră - Pe Dealul Feleacului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe dealul Feleacului duhul Iancului iar suie,
Ca o pajură se-nvârte sus pe cer la cetățuie,
Moți cu tundra ponosită, supți de biruri și minciună,
Ca armia lui deodată lângă duhul lui se-nchină
Și așteaptă o poruncă înflorită lângă tâmple,
Drumul Clujului, tribunii, ca în doină iar să-l umple.
Duhul stăruie prin preajmă, se oprește-n Mănăștur,
L-aș chema-n poem să vie l-aș chema și nu mă-ndur,
Că mi-e inima acolo, lângă Someș răstignită,
Ca pe jar îmi arde dorul și de dor ard ca o plită.
Nici în somn nu am hodină, când la Ciucea mă visez,
Când cu Goga că mă mustră, de durere lăcrimez.
N-am lăsat peste Feleac vreo moșie sau Măriuță,
Că mi-a fost osânda asta, de poet, aspră drăguță,
Dar mă dor moaștele arse a pruncilor de la Ip
Și de casna lor fierbinte n-o să scap cu nici un chip,
Cum nu are stare duhul Iancului ce iarăși suie
Ca o pajură-nvrăjbită, peste Cluj, la Cetățuie.