Eugenio Montale – Anghila

Anghila, sirenămărilor reci, ce lasă Baltica,să-ajungă la a noastră mare,sau estuare, și la fluvii,ce urcă în adânc, sub un șuvoi potrivnicdin braț în braț, și-apoidin fir în fir, mai subțiate,tot mai afund, și tot mereu mai susspre munte, filtrându-seprin apele mâloase până cândlumina scăpărată din castanii-aprinde țâșnetul în bălți statute,în șanțurile ce se prăvălescdin povârnișuri … Citește mai mult