Ion Pillat - Faunul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ivit cu luna intră în livezi,
Când răsuflând în magică tăcere,
Din crengi pe selenarele zăpezi
În troieniri de vis cad grele mere.
Stă împietrit de taină, ca-n obezi,
Pândit de nemuriri și de mistere.
În pârguirea sevei parcă vezi
Cum crește-n el pământul în putere.
Un nor. Iar luna. Și din umbră sare
Răpind la piept plăpândă înnodare
De nimfe — lebezi albe sau păreri.
Se sparg pe căi lactee rodii coapte
Și, îmbătat de trupul lor de lapte,
Un faun soarbe luminosul cer.

Alexandru Macedonski - Faunul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,
Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol,
Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăştiază
Şi-n fund de gingaşe potire ţâşneşte-n silă vitriol
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.
Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin –
Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,
Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Şi e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,
Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin.
Zadarnic anii trec, şi trec — rămâne Domn în scaun,
Şi nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,
Iar nu e ceas şi pas, răgaz să poţi avea de faun,
Eşti robul lui, şi totdeauna ca să trăiască el mănânci,
Zadarnic anii trec şi trec — rămâne Domn în scaun.

faunul – Versuri.pro

Ion Pillat - Faunul

Alexandru Macedonski - Faunul