Fatma

George Coșbuc – Fatma

de

În faptul dimineții, prin parc, îngândurată,Se plimbă visătoare Fatma, frumoasă fatăA marelui Ben-Omar, califul din Bagdad —Iar tinerele-i plete de peste umeri cadPe piept, și ea le prinde mănunchi în alba-i mână.Zâmbind s-așază fata aproape de fântânăPe-o lespede de marmor, privind cu gândul dusLa gura de balaur ce-azvârle apa-n sus. Tiptil atunci, din umbra tufișului … Citește mai mult

Perpessicius – Ca Floarea Prinsă-n Rocă

de

Iubirea noastră, Fatma, se sufocăÎn bănuieli prea multe și prea grave,Asemeni florilor ce prinse-n rocăAu flori frumoase, rădăcini bolnave.De ce nu vrei dar, Fatma, s-o desprindemDin pietrele ce-o fac nesănătoasăȘi răsădind-o-n brazdă-apoi s-o prindem.Nestânjenit să crească — mai frumoasă?