Sandor Petofi - Domnu' Pato Pal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca prințul cel morocănos,
După giganticul lac,
Trăiește-n sat, singurel,
Un domn Pató Pál, posac.
Ce altă viață ar fi.
Cu o nevastă zână…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Casa e în prăbușire,
Tencuiala cade,
Vântul cu acoperișul
Cin’ știe unde zace;
Să-l reparăm, că mâine
Cerul prin pod ne cântă…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Grădina pustie, în schimb
Dă fruct frumos ogorul,
Cresc toate genurile,
Din plin, de macul roșu.
De ce stau rândașii?
Și pluguri la pândă?
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Dar cojocul, pantalonul,
E așa rărit, vechi,
Nici plasă de țânțari
Din ei n-ar ieși;
Doar croitor e lipsă,
Stofa timpul mănâncă…
Dar, Pató Pál intervine:
„Ei, avem timp încă!”.
Așa trece prin viață;
Deși, i-au lăsat
Foarte mult străbunii,
Nimic nu i-a păsat.
Dar nu-i a lui vină;
În țară e adâncă,
La unguri, vorba veche:
„Ei, avem timp încă!”.

Omar Khayyam - Fatalitatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum.
Khayyām, în astă lume până şi adevărul
Hyperbolă doar este. Te chinuie mereu
Această înjosire? Dă-ţi sorţii trupul tău
Şi sufletu-ntâmplării. Ce-a scris – nu şterge Zeul.
O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.
O, suflete, -mpreună suntem ca un compas
C-un braţ în lut, iar altul pribeag în infinit.
Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.
Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârşit.
Ce este-această goană de umbre colorate?
Fantastica lor fugă absurdă-i şi sublimă.
Ea naşte dintr-o mare ce astfel se exprimă
Şi în aceeaşi mare se-ntorc pe urmă toate.
Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.
Când eşti sortită zilnic prin zodie cerească
Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,
O, inimă, poţi spune, în piept de ce-ai venit?
Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârşit?.
De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe,
Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.
Iar pasărea-ncântării numită tinereţe
Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat.

Fatalism – Versuri.pro

Sandor Petofi - Domnu' Pato Pal

Omar Khayyam - Fatalitatea