Eugen Ionescu – Fata Vedea Îngeri

Fata, când era încă la noi, vedea îngeri.Dar nu sunt îngeri!Cine vede îngerii!.O, păpuşa de ceară!Popa dădea din cap,câinele negru şi mic lătra, lătra,femeia în doliu ţipaşi un domn serios plângea în palmecând privea păpuşa de ceară.Alb, alb, apoi.Nu cred în îngeri.Nici tu? Nici tu?.Fata când era încă la noi vorbea cu îngerii.