fata nebuna

În mahalaua mea, o fată nebună,ca o răbufnire molatecă,în fiecare noapte trăgea cu praștia-n lună,când orele două cerșea, lunatecă.Fiecare piatră era un gând în care ochii își storceau lumina; cățărată pe colțuri de cer, plângând, chemări bolborosea.Picioarele-i dansau în semilunăsub adormirile trupului din somn plecat –deasupra mahalalei, fata nebunăîși presară trupul înnegurat.Câte gropițe îi numărau … Citește mai mult