Mihai Eminescu – Fata în Grădina de Aur

A fost odat-un împărat ­ el fu-ncăÎn vremi de aur, ce nu pot să-ntorn,Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă,Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.Avea o fată dulce, mândră, pruncă,Cu cari basme vremile ș-adorn,Când trece ea, frumoase flori se pleacă-nUșorii pași, în valea c-un mesteacăn.În van i-o cer. Bătrânul se gândește,Prea e frumoasă, prea … Citește mai mult