Geo Bogza – Plâns cu Stânci
Hebdomadar, eu plâng cu stânci,destrămări,zguduiri.Rombic la margini de pământ,sufletul pipăievârfuri de vânt.Blestemul înțeapă,Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos,Helas, suflet de om nebulos.Ochii pun petice,dureros de prismatic privesc,rătăcesc,iar sufletul sub universcum omul sub cobiliță.UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928