Jorge Luis Borges – Paris 1856
O lungă boală l-a obișnuitCu moartea. Să înfrunte-ncă o ziDe hărmălaie teamă azi i-ar fi;De forfota mulțimii-a ostenit.Ca viermele îl roade-un gând mereu:Că răul-timp încet îl depărteazăDe palida lumină de amiază,De trista soartă de a fi evreu.Aude delicate melodiiAl căror instrument a fost. Suavă,Cântarea nu-i a păsării-n dumbravă,Ci-a timpului ce curge zi de zi.Nu te … Citește mai mult