evreiesc – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Israel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un om întemnițat și fermecat,
un om osândit să fie șarpele
care păzește aurul mișel,
un om osândit să fie Shylock,
un om ce se apleacă pe coarnele plugului
și care știe că ai fost în Rai,
un om bătrân și orb care va trebui să sfărâme
coloanele templului,
un chip osândit să fie o mască,
un om care, în pofida oamenilor,
e Spinoza și Baal Shem și cabaliștii,
un om care e Cartea,
o gură ce înalță laude din hău
dreptății firmamentului,
un procurator sau un dentist
care a stat de vorbă cu Dumnezeu pe munte,
un om osândit să fie rușine
și ocară, evreul,
un om ucis cu pietre, ars de viu
și asfixiat în camerele morții,
un om ce se înverșunează să nu moară
și care acum s-a-ntors la luptă,
la orbitoarea rază-a-biruinței,
frumos precum un leu în ceasul amiezii.

Jorge Luis Borges - Israel 1969

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-am temut că-n Israel mă va pândi
cu dulceață vicleană
darul pe care secularele diaspore
l-au însumat ca pe o tristă comoară
în orașele necredincioșilor, în cartierele evreiești,
în asfințiturile stepei, în vise,
dorul celor ce te-au jinduit,
Ierusalime, lângă apa Vavilonului.
Ce altceva ești, Israele, decât acest dar,
decât această voință de a salva,
prin nestatornicele forme ale timpului,
vechea ta carte magică, liturghiile tale,
singurătatea ta cu Dumnezeu?
N-a fost doar atât. Cea mai bătrână dintre nații
este și cea mai tânără.
Nu i-ai ispitit pe oameni cu grădini,
cu aur și cu scârba de aur,
ci cu râvnă, pământul cel din urmă.
Israel le-a spus fără cuvinte:
Uita-vei cine ești.
Uita-vei pe cel lăsat în urmă.
Uita-vei cine-ai fost în țara
care ți-a dat înserările și diminețile ei
și căreia nu-i vei da dorul tău.
Uita-vei limba părinților tăi și vei învăța limba Paradisului.
Vei fi un israelit, vei fi un soldat.
Îți vei construi patria din glod, o vei înălța în pustiu.
Alături de tine va trudi fratele tău, al cărui chip
nu l-ai văzut niciodată.
Un singur lucru îți făgăduim:
că vei avea un loc în bătălie.

Traian Demetrescu - Evreul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am dus să-mi cumpăr cărţi! Evreul
Bătrân şi sombru, ca un mag,
Îmi puse blând pe umeri mâna
Şi mă privi ciudat şi vag:.
-„Un tânăr, care-şi pierde vremea
Cu cărţi!”. şi-şi prinse de urechi
Doi ochelari, vrând să-mi arate
O Biblie cu slove vechi.
Vrusei să râd.. şi -n clipa-aceea
Privii ironic spre Evreu;
El pricepu. gândind în sine:
„Cumpărătorul e ateu!”.
În vreme-aceasta lângă dânsul,
Copilul său mic, zdrenţăros,
-„Mi-e foame!”. repeta într-una
C-un glas naiv şi dureros..
Sărmanul tată către dânsul
Privi adânc şi ruşinat..
Dar eu mă-nduioşai de milă
Şi Biblia i-am cumpărat..

Konstantinos Kavafis - Un Evreu (A.D. 50)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poet și pictor, atlet și discobol,
frumos ca un Endymion, Ianthis al lui Antonios.
Familia sa se roagă-n Sinagogă.
„Cele mai prețioase sunt zilele în care
nu mai caut frumosul,
când las deoparte pretențiosul elenism
ce prețuiește numai
perfecte trupuri albe, efemere,
și când rămân cel ce-aș fi vrut să fiu
întotdeauna: un evreu, fiu al poporului ales.”.
Dar n-a rămas așa, defel.
Plăcerilor și Artei din Alexandria
fiu devotat le-a fost cu prisosință.

Adrian Păunescu - Poporul Evreu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E prea destul, miroase-a fum în lume,
Miroase-a carne arsă, vrei, nu vrei,
Miroase-a cer și-a remușcări postume,
Miroase a cuptoare cu evrei.
Miroase-a ochi de nație murindă
Și toate fabricile merg invers,
Miroase-a gând ce moare în oglindă,
Prin lacrimi, fumul iese-n Univers.
Miroase a popor trimis la moarte,
Miroase-a prunci zvârliți în abator,
Miroase a trifoi și-a semn de carte,
Miroase-a îngeri tragici care mor.
Tot nu-i de-ajuns? Tot nu vă e rușine?
Tot n-aveți milă și mai puneți foc?
Cumva coșmarul rasial revine?
Nu mai putem să fim lucizi deloc?.
E fum înecăcios în toată zona,
Alt holocaust pare iminent,
Evreii plâng în șoaptă „Dona, dona”,
Ce vânt antisemit pe continent!.
Trezire violentă! Sângerarea,
De se urăsc și frații între ei,
Și-apoi, cu lașitate, fiecare,
Aruncă toată vina pe evrei.
E fum confuz în cartea de citire,
E fum în sfârcul laptelui matern,
E iarăși fum de învinovățire,
În fum, cei duși, de veghe își aștern.
Nu s-a sfârșit Îngrozitoarea Crimă,
De ceruri fumul jertfei e răsfrânt,
Și, ca un foc ce încă se exprimă,
Se-ntoarce astăzi fumul pe pământ.
Și nu s-a terminat acel tăciune,
Mai scânteiază remușcarea lui
Și vine iar fochistul și ne spune:
Evreu-i vinovat și-atunci când nu-i.
Reintră, moale, fumul în odaie,
Mă simt de parcă ard și-mi este greu,
Spiralele de fum se încovoaie,
Cenușa lui ocupă scrisul meu.
Un înțeles nemuritor mă doare,
Mă uit la fum și plâng de parc-aș ști
Că fumul este ultima scrisoare
Trimisă de cei morți către cei vii.
Prigoana contra lor îmi e prigoană,
Îi văd bătrâni și eu mă simt bătrân
Și rana lor îmi e și mie rană,
Mă simt evreu, deși rămân român.
Evreu universal, pândit de soartă,
În ce direcții pașii să-mi îndrum,
Când nici o amintire nu mă iartă
Și buletinul meu miroase-a fum?.
E fum în valea plângerii celeste
Și-n primăvara fără de-nțeles,
Un fum retard în orice murmur este
Și otrăvite flori din muguri ies.
Pe urmă, prin livezi colindă iască
Și cad spânzurătorile-n delir
Și iarăși e problema evreiască
Și leagăne se-agită-n cimitir.
Și iarăși, prin diverse capitale,
Evreii-și fac bagajele plângând,
Sub bici durut de imnuri triumfale
Și iar miroase-a fum și-a foc flămând.
Pădurea omenească e-n derută
Și crângurile ei se-agită iar,
Pe când majoritatea surdomută
Nu poate desluși acest coșmar.
Tot nu-i de ajuns? Revanșa anonimă
Își face loc în fiecare gest,
Opriți absurdul braț întins a crimă,
Din lacrimi construiți acest protest.
Miroase-a fum, a jale și-a prigoană,
Miroase-a carne arsă, vrei, nu vrei,
Miroase-a nebunie suverană,
Miroase a cuptoare cu evrei.
Îi văd prin gări și prin aeroporturi,
Îi mișcă iar un vânt antisemit,
Ei ar fugi în grote sau în corturi,
Furtuna planetară s-a pornit.
Le știu și eu, ca orice om, pe toate,
Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,
Popor evreu ca sarea în bucate,
Pentru întreg poporul pământesc.