Evlavie – Versuri.pro

Omar Khayyam - Am Intrat într-o Moschee

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am intrat într-o moschee
cu evlavie, cucernic,
însă nu să-nchin o rugă
către cel Atotputernic.
Am luat de-aici odată
un covor de rugăciune,
acum s-a ros şi, după altul,
m-am întors, cu plecăciune.

Mihai Eminescu - Când Însuși Glasul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când însuși glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopții blând însenina-vei
Cu ochii mari și purtători de pace?
Resari din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind.. ca-n vis, așa vii!
Cobori încet.. aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape
Să simt fiorii strângerii în brațe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!

Georg Trakl - Evlavie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Evlavia-mi din tineri ani eretici
Păstrează dangătul de clopot încă
Și-altare amurgite în biserici
Și-albastre turle-nfipte-n boltă-adâncă.
Și-a orgii arie ce-n seară curge,
Murind în piețe largi întunecoasă
Și murmurul fântânii lin și dulce,
Cum pruncii-ngână-o vorbă, ne-nțeleasă.
Mă văd cum, mâinile împreunându-mi,
Pe gânduri dus, spun rugi de mult uitate –
Devreme-n ochi tristețea sumbră-mi cade!.
Atunci sclipește din mulțimi, tăcându-mi,
Chip de femeie-nvăluită-n jale
Și-i sorb fiori netrebnici din pocale.

Elena Armenescu - Cale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cale.
Prin credință și cunoaștere
Pe calea înfrânării și răbdării
Cu evlavie și smerenie
Ajungi
La treapta
Iertătoare și generoasă
A iubirii
Oțel și totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voința Domnească.
Am cunoscut suferința fizică
Și din lăcașul armoniei mi-am zis:
Am s-o fac să dispară
Prin cunoaștere
Am să știu mai întâi cum ia naștere
Cum crește
Cum se extinde
Și cuprinde
Încet sau cu brutalitate
Măruntaiele toate.
Mai târziu am descoperit
Suferința sufletului
Și mi-am șoptit:
Iată! Cunoașterea este limitată
Și această apăsare
Suferința
Nu o vezi izbăvită
Decât prin poruncă
Descântată
Rostită incantatoriu
Ca la granița cu purgatoriul
Alungată cu o mantră
De golire, de curățire
A locului îndurerat
Vremelnic ocupat
de ceva ce se mlădie
prin oase
prin structurile nervoase
din cap spre călcâi
mai întâi
apoi
spre brațe îți dă ocol
te încrucișează și te face
cruce de ace.
Doar
Prin credință și cunoaștere
Pe calea înfrânării și răbdării
Cu evlavie și smerenie
Ajungi la treapta
Iertătoare și generoasă
A iubirii
Oțel și totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voința dumnezeiască.

Ioan Iacob Hozevitul - Semnul Sfintei Cruci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Semnul sfintei crucii.
Semnul crucii este noua
Scutul cel mântuitor
Care depărtează răul
Și ne dă la toate spor.
Deci să facem cum se cade
Creștinescul nostru semn,
Căci vrăjmașii fug atuncea
Ca de preacinstitul lemn.
Iar acei ce bat în cobză
Și pe cruce o îngână,
Au sămânța necredinței
Și pecete rea la mână!
N-au evlavie în suflet,
Nici rușine la obraz
Plecăciune nu pot face
Că-i „boierul pe grumaz”!
Domnul cerurile pleacă
Pentru neamul omenesc,
Iar la El să-și plece capul-
Mulți creștini nu se silesc.
El întinde sus pe cruce
Mâinile dumnezeiești,
Tu măcar a face „semnul”
Omule nu te silești.
El ne mântuie creștine
Săvârșindu-Se pe lemn,
Iară tu socoti rușine
Ca să faci al crucii semn!