George Gordon Byron – Eutanasia

Când Timpu-aduce într-o clipăSomn fără vis celui plecat,Uitare! Blânda ta aripăTu să ţi-o mişti peste-al meu pat!Să n-am la cap amici sau rudeBocind sau nu că sunt lovit:Nici fete-având genele udePărând c-au sufletul zdrobit.Ci-n pace să mă-nghită glia,Fără aceşti îndoliaţi:N-aş vrea să tulbur veselia,Să plângă-amicii înfioraţi.Oftatul de-ar putea IubireaSă-l curme blând, că nu-l suport,Îşi va … Citește mai mult