eulalia

Federico Garcia Lorca – Infern și Glorie

de

Alb de nea, până departe,vălurit se odihnește.Eulalia, din moarte,trupu-i de cărbune-și plimbăaerul de-l înnegrește.Noaptea ștreangului lucește,Eulalia e arsăîn copac. Și vopsitoriidin oraș cerneala-și varsă.Înnegrite manechine,din croitorii aduse,umplu câmpul de zăpadăîn lungi șiruri de suspineprin liniștea mutilată.Ninge iarăși și, de creangă,Eulalia albește.Escadre de nichel mușcădin trupul ei, tâlhărește.Peste cerurile arseun potir de-argint răsare,printre murmur de pâraieși … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Martiriul

de

Scări de apă neștiutăsuie Flora dezbrăcată.Consulul întinde mânadupă tavă, pentru sâniiEulaliei, tăiată.Un șuvoi de verzi arterețâșnește din gura-i stinsă,sexul ei tot se mai zbate,pasăre-n mărăcini prinsă.Iar pe jos, fără de trup,mai putând să se-mpreune,mâinile parcă încearcăsă rostească-o rugăciune.Prin urmele-nsângeratede la sânii ei se vădceruri mici și pârâiașede lapte, cutremurate.Mii de arbori înflorirăroșii, pe piept și … Citește mai mult