estetic – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Imn Frumuseții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Frumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De-aceea tu cu vinul te potrivești la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă-ți e gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine pe poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine.
Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaeruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și – Omorul e-un breloc de preț
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torță când a-nceput să ardă.
Acel ce-și strânge lacom iubita-n brațe pare
Un muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Frumusețe, monstru naiv și fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag și misterios?.
Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! –
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?.
Traducere de Al Philippide.
Hymne à la beauté.
Viens-tu du ciel profond ou sors-tu de l’abîme,
Ô Beauté? ton regard infernal et divin,
Verse confusément le bienfait et le crime,
Et l’on peut pour cela te comparer au vin.
Tu contiens dans ton oeil le couchant et l’aurore;
Tu répands des parfums comme un soir orageux;
Tes baisers sont un philtre et ta bouche une amphore
Qui font le héros lâche et l’enfant courageux.
Sors-tu du gouffre noir ou descends-tu des astres?
Le Destin charmé suit tes jupons comme un chien;
Tu sèmes au hasard la joie et les désastres,
Et tu gouvernes tout et ne réponds de rien.
Tu marches sur des morts, Beauté, dont tu te moques;
De tes bijoux l’Horreur n’est pas le moins charmant,
Et le Meurtre, parmi tes plus chères breloques,
Sur ton ventre orgueilleux danse amoureusement.
L’éphémère ébloui vole vers toi, chandelle,
Crépite, flambe et dit : Bénissons ce flambeau!
L’amoureux pantelant incliné sur sa belle
A l’air d’un moribond caressant son tombeau.
Que tu viennes du ciel ou de l’enfer, qu’importe,
Ô Beauté, monstre énorme, effrayant, ingénu!
Si ton oeil, ton souris, ton pied, m’ouvrent la porte
D’un Infini que j’aime et n’ai jamais connu?.
De Satan ou de Dieu, qu’importe? Ange ou Sirène,
Qu’importe, si tu rends, – fée aux yeux de velours,
Rythme, parfum, lueur, ô mon unique reine! –
L’univers moins hideux et les instants moins lourds.

Radu Stanca - Sunt Cel Mai Frumos Din Orașul Acesta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.
Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt Prințul penumbrelor, eu sunt amurgul..
Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri trec ca ață,
Și toți mă întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe..
Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acoper,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr..
Celălalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dacă-ați ști cât vă șade de bine
Sărind, topăind după negrele-mi buze.
Celălalt ochi s-amuze și-l las să s-amuze.
C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă-mi ajută zveltețea
Și-un drog scos din sânge de scroafă, noblețea.
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept tatuat-am un taur
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisică rânjește
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit printre case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase?.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Vibratiagandului - Silicon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ai văzut exagerate,
Machiate până la coate,
Cu dispreț ea te tratează,
Cucerită de emfază.
Buze groase îi atârnă,
Să le sprijini cu o bârnă,
Chaturi video adoră,
Asta e a lor agoră.
Sânii mari și deșănțați,
Să-i atragă pe bărbați,
Sfârcurile și-au țuguiat,
Să le observi neînarmat.
În fese și-au încorporat,
Siliconul modelat,
Fundul și l-au expandat,
Agresiv și exagerat.
Și-au ascuțit și ghearele,
Întocmai ca fiarele,
Din priviri îi curge miere,
Violarea de avere.
Rămânem deci înmărmuriți,
De vastele cunoștințe uimiți,
Vânătoarea-i despuiere,
Înțelepciunea liberei muiere.