Daniel Vişan-Dimitriu – Altarul Esenței de Jar
Îmi era de ajuns o zvâcnire de vântCa să urc spre tării, să-ntâlnesc heruvimiNeștiuți pe sub nori, să-i declar serafimi,Mai frumoși, mai școliți, mai abili în cuvânt.Când zburdam cu acei aripați nevăzuți,Îmi eram ca-ntr-un vis plin de stele, dar golDe orice, de oricum, de nimicul din stol,De arginții plătiți pe un dram de virtuți.Mi-am ales … Citește mai mult