erou necunoscut – Versuri.pro

Deliric 1 feat Cabron - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Deliric]
Are o mână pe armă
O lasă să paraie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Și lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat țării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viață amintirea șocului
Și el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru și vede roșu când trage
Acorduri de Kalașnikov într-un concert al morții
În care dansează cu toții, dansează cu sorții
Începe să plouă cu emoții ca plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-și mai vadă odrasla
El doar speră că ajunge să-și atingă nevasta
Fieru-i spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe calea victoriei
Da’ nu știe în cine trage
Da’ știe să încarce
Trage pentru toți cei dragi, o face pentru pace
O face pentru tot, o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluție!
[Carbon]
Pe 16 am văzut Timișoara călcată-n picioare
Și am ridicat toată țara însetați de răzbunare
Sătui de mizerie, foame și Ceaușescu
Isteria cuprinde Bucureștiul
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piața Universității
Și văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum și aici noi suntem stăpâni!
Convinsi că putem sparge blocul comunist
Neștiind cine trage, cine face jocul,
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează teroriști și dirijează mecanismu’
Gloanțele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tăvălug
Pe rând
Și atinși de plumb
Cad la pământ și nu pot să-i ajut
Căci lupt cu brațele goale
Spiritul Libertății
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii și morții cu morții”
Dar nu-i loc de emoții
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Și generații ce vor urma
Și chiar am crezut
Că pot face mai mult
Și acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”

Deliric - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deliric:
Are o mână pe armă
O lasă să pârâie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Şi lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat ţării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viaţă amintirea socului
Şi el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru şi vede roşu când trage
Acorduri de Kalaşnikov într-un concert al morţii
În care dansează cu toţii, dansează cu sorţii
Începe să plouă cu emoţii că plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-şi mai vadă odrasla
El doar spera că ajunge să-şi atingă nevasta
Fieru-l spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe Calea Victoriei
Da’ nu ştie în cine trage
Da’ ştie să încarce
Trage pentru toţi cei dragi o face pentru pace
O face pentru tot o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluţie!

Carbon:
Pe 16, am văzut Timişoara călcată-n picioare
Şi am ridicat toată ţara însetaţi de răzbunare
Sătui de mizerie, foame şi Ceauşescu
Isteria cuprinde Bucureştiu’
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piaţa Universităţii
Şi văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum şi aici noi suntem stăpâni!
Convinşi că putem sparge blocul comunist
Neştiind cine trage, cine face jocul
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează terorişti şi dirijează mecanismu’
Gloanţele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tavalug
Pe rând
Şi atinşi de plumb
Cad la pământ şi nu pot să-i ajut
Căci lupt cu braţele goale
Spiritul Libertăţii
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii şi morţii cu morţii! ”
Dar nu-i loc de emoţii
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Şi generaţii ce vor urma
Şi chiar am crezut
Că pot face mai mult
Şi acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”.

Vasile Militaru - Eroului Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu sufletul îngenunchiat pe lespedea ce azi ți-e scut,
Salut
Erou Necunoscut!
„Necunoscut”, am zis? Iertare! …
Cum oare ești necunoscut, când dintre noi cu oriși-care
Eroule, tu poți fi frate, — poate mai mic, poate mai mare, —
Fiu drag, ca soarele în viață, —
Oricărei mame care stă față;
Soț văduvei care suspină, de la război, de-atâția ani
Și tată neuitat — icoană — oricăruia dintre orfani?.
O, nu e drept să te numim cum te-am numit: „necunoscut”?
Te știu la chip, te știu pe nume
Ai râs cu noi sau ai gemut.
Cât ți-a fost dat să fii pe lume;
Ne-ai strâns la piept, într-un sărut,
Ne-ai alintat și ne-ai spus glume,
Iar când s-a ridicat, măreț, al nostru tricolor în zare
Te-ai bucurat și-ai plâns cu noi, visând o Românie Mare!.
Cui dară ești necunoscut? Vrăjmașilor? O, nu, nici lor!
Nici lor, că pieptul tău de stâncă,
Un uragan clocotitor,
Izbitu-s’a de-atâtea ori cu ei și ura lor adâncă!.
Ei te-au văzut cum știi să lupți la Jiu, pe Olt, la Mărășești.
Cămașa doar având-o scut!
Știu toți dușmanii, cine ești!
Cum dară poți să te numești
Necunoscut?.
Iertare, că ți-am zis așa și slavă ție-n veci de veci!
Iar azi, — când poate-n clipa asta înfiorat ești și te-apleci
Din culmile eternității, cu văzul, lumea s’o petreci,
Să știi că, deși pe piatra ce-acoperă al tău cavou
Nu-i niciun chip și niciun nume,
Ești cel mai cunoscut Erou
Din câți Eroi au fost pe lume!