Jorge Luis Borges – Ephialtes
În vis adânc tot vise furiș se cuibăresc.Vreau noapte după noapte în beznă să m-afundDe ape ce mă spală de ziuă. În strat profund.De limpezi ape însă necontenit găsesc,De-uitare-ngăduită în ceas de asfințit.Minunea deșănțată. Oglindă răsturnatăCu chipul meu același și altul totodatăOri poate-ntunecoasa-nchisoare-labirint.Grădină-i oare? Nu știu. Coșmar e-ntotdeauna.Înfricoșarea-i este din altă lume. ApareCeva ce n-are … Citește mai mult