https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-un-lup https://versuri.pro/jorge-luis-borges-un-lup#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80759 →]]> Ascuns și sur în ultima penumbră,
își lasă urmele pe malu-acestui
râu fără nume-n care-și potolește
cumplita sete. În această noapte
în unda lui nu se-oglindește steaua.
O umbră singuratică e lupul
ce, zgribulit, își caută perechea.
E cel din urmă lup din Englitera.
Odin și Thor știu asta. În palatul
săpat în stâncă hotărât-a riga
toți lupii să-i stârpească. S-a călit
tăiosu-oțel ce-ți pregătește moartea.
Oh, lup saxon, în van te-mperechezi.
Scăpare nu-i. rămas-ai cel din urmă.
Vor trece ani o mie, și-un bătrân
te va visa-n America. Zadarnic
e pentru tine viitorul vis.
Te-nchid în cușcă azi bărbații care
cândva-ncercau să-ți ia-n pădure urma.
Ascuns și sur în ultima penumbră.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-un-lup/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unei-anume-insule https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unei-anume-insule#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80997 →]]> Cum să te invoc, delicată Engliteră?
E vădit că nu trebuie să încerc
pompa și zgomotul odei,
străină de pudoarea ta.
Nu voi vorbi despre mările tale, care sunt Marea,
nici de imperiul pe care ți l-a impus, insulă intimă,
provocarea celorlalți.
Voi pomeni în șoaptă câteva simboluri:
Alice, ce-a fost un vis al Regelui Roșu,
ce-a fost un vis al lui Carroll, azi un vis,
savoarea ceaiului și a prăjiturilor,
un labirint în grădină,
un ceas solar,
un om ce jinduiește (și care nu spune nimănui că jinduiește)
Orientul și singurătățile glaciale,
pe care Coleridge nu le-a văzut
și pe care le-a concentrat în cuvinte precise,
răpăitul ploii, care nu se schimbă,
zăpada ce cade în palmă,
umbra statuii lui Samuel Johnson,
ecoul de lăută ce nu se pierde
chiar dacă nimeni nu-l poate auzi
cristalul unei oglinzi ce-a reflectat
privirea oarbă a lui Milton,
privegherea neobosită a unei busole,
Cartea Mucenicilor,
cronica unor obscure rânduri de oameni
pe ultimele pagini ale unei biblii,
praful de sub blocul de marmură,
pecetea zorilor.
Aici suntem amândoi, insulă secretă.
Nu ne aude nimeni.
Între cele două crepuscule
vom împărți în tăcere lucruri dragi.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unei-anume-insule/feed 0