Elvira

D-ajuns! Nu mai chem soarta; nici lacrimi, nici suspineN-au îmblânzit destinul; și ora mi-a sunat!Cântarea mea din urmă și lira-mi a-ntonat.Dar cântă, a mea liră, accentele-ți sunt line.Vezi colo unde râul suspină trecătorSub salcia plângătoare ce trist se despletește,E neted locu-acuma și iarba verde crește;Iar mâine.. -o moviliță, o piatră.. sub ea, dor.Ici tristă filomelă … Citește mai mult