elixir – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Elixirul Lumii de Safir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.
Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.
Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.
C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.
Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înalță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.
Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Cu mângâieri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

Milly & Dj Ntts - Elixir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un simplu pas greșit și deja nu mai exist
O vorbă, un gest, un nimic, un zâmbet trist
Când greșeala mea-i mai mult decât sunt eu
Gândește-te la asta: Eu te iubesc mereu.
Adu-ți aminte-acum de tot ce am făcut
Eu, tu, noi, avem multe de pierdut
Avem și fericire, avem și clipe grele
Tu iubito ești elixirul vieții mele.
Vorbe grele zboară, aiurea, fără rost
Mă faci să-mi spun mereu: Cristi ești un prost!
N-o pierde acum când totu-i minunat
Ești numai al ei, dă-i aripi, fii bărbat
Fă-o să zâmbească când viața pare sumbră
Când pe iubirea noastră se așterne-o umbră
Ia-o-ncet în brațe și urc-o pan’ la stele
Spune-i doar atât: Este elixirul vieții mele.
Când simți că-ți fuge pământul de sub picioare
Adu-ți aminte că dragostea mea pentru tine nu moare
Stai dreapta, deschide ochii și privește-n depărtare
Undeva acolo e-un suflet de copil mare
Ce te poartă-n vise, în gânduri și-n cuvinte
Nu mai știe cine e dar știe exact ce simte
Se pierde complet în rime și-aleargă printre
Versuri, efecte și măsuri. Dar nu te minte.
Mi-aduc aminte toate momentele cu tine
Fiecare clipă, zâmbetul ce vine
Când îți spun ușor și dulce: Te iubesc.
Și-n brațele tale simt că mă topesc
Să dansăm în ploaie, să simt stropi mari pe față
Ești a mea acum și pentru-ntreaga viață
Ia-mă-ncet de mână și spune-mi: Dragul meu
Te iubesc acum, te voi iubi mereu.
Ochii tăi senini să-mi lumineze calea
Vreau să cred că pot și simt că am răbdarea
Să te aștept o viață, să fiu numai al tău
Să fii a mea pe veci, la bine și la rău
Să-ți sorb plin de uimire fiecare zâmbet dulce
Asculți acum iubito cântecul ce-aduce
Sufletul meu pe foaie și versu-n viitor
Dacă am greșit, să știi că te ador.
Când simți că totul e confuz sau împotriva ta
Uită tot în afară de mine și cuvintele astea
Ești minunată și eu te vreau în viața mea
Tu mi-ai răpit amintirile, gândurile și inima
Adu-ți aminte că sufar pentru tine și cu tine
Suntem legați pe vecie și ziua care vine
Nu va schimba asta căci totul va fi bine
Zâmbește larg, ia-mă de mână și adu-ți aminte cine..
Te-ar urma până se termină timpul
În același oraș leneș, dar măreț pentru simplul
Fapt că acolo te-am văzut și te-am aflat
Pe-aceleasi bănci pline de povești. Eu n-am uitat
Faleza lungă ce ne fură pașii grăbiți
Dunărea nepăsătoare la doi îndrăgostiți
Râsul cristalin, părul tău de poveste
Numai tu contezi, pe lângă noi mai este
Lumea ce nu știe că noi doi ne iubim
Toti ce nu-nțeleg că noi acum trăim
Unul pentru celălalt și suntem împreună
Același suflet, aceleași gânduri, aceeași inimă bună
Că te iubesc mai mult decât orbul lumina
Și ca un orb te caut. A mea e vina
Că nu te las o clipă să uiți tot ce gândesc
Ești elixirul vieții mele. Sincer, te iubesc.

Daniel Vişan-Dimitriu - Elixir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă străduiesc să-ți scriu, în noapte,
Când spiritele s-au trezit
Și se aud citind, în șoapte,
Din versu-mi brut, neșlefuit.
Se-nvârt prin mintea mea cuvinte
Ce caută un înțeles
Și le aștern, cu luare-aminte,
Deși mă tem că n-au succes.
Că nu te vor putea întoarce
Cu fața către mine iar
Și voi vedea tot niște arce
În loc de-al cerurilor dar.
Îmi storc o lacrimă din suflet
Și-mi diluez iubirea-n ea,
S-o bei, cu ultimul răsuflet
Al celei ce să plece-ar vrea.
Și să privești cu bucurie
Apoi, cu toată ființa ta,
Spre-acela care-acum îți scrie
Și mai suspină, și te vrea.