elite – Versuri.pro

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - LIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zicând: „o adunare-mpestrițată”
Înseamnă că-n afară de amici.
De tine și de-o sută încă, toată
E o îngrămădeală de calici,
E drojdia care deprinde-ndată
Apucăturile acelor nici
Trei sute filfizoni, numiți: „de lume”;
Nu știu, deși-i cunosc, de ce anume.

Eugenio Montale - Nixon la Roma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În număr foarte mic, bine cernuți
dar și expuși la pietre și insulte
suntem invitați la banchet
pentru iubitul Oaspe. Cu cravată
neagră, nu-n frac și decorații. Nu slujește
să periem eșarfe și nimicuri. Vom fi puțini aleși
sub flash-uri, menționați cu toții-n ziare
de după-amiază, de nimeni citite.
Vom avea Cuirasieri, un purpurat,
foste Excelențe, maximii garanți
ai Constituției,
consommé cu Sherry, saumon, sparanghel
de luat cu cleștii, și Roederer brut,
discursuri, interpreți, orchestra
ce va cânta Rapsodia albastră
și la sfârșit Jommelli, Boccherini.
Bucătarul a fost luat prin concurs
și pentru el noi suntem poate la Epifania
unui Nou Curs.
Oaspetele vine; unii
neagă că ar fi fost înlocuit.
Invitații nu mai par aceiași.
Poate banchetul se va amâna.
Însă la toast ne ridicăm și luăm paharele
și ne privim în ochi. Dacă briganzii
lui Offenbach nu-s așezați în locul nostru
totul este normal. O spune un director

Tudor Arghezi - Rânduiala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

RÂNDUIALA.
Din vremile bătrâne, cinstit, copilăros,
Poporul, blând, primise pământul drept prinos.
Bogata moștenire l-a așteptat, muncită,
Să-i dea rodire nouă, -nsutită și -nmiită,
Și avuția zestrei spori îmbelșugată.
Dar iată că mâncăii șireți se și arată.
O ceată lenevită-n carîtă și caleașcă
Și strânsă cu limbuții de seama lor în gașcă
Au adunat mulțimea cu vorba lor frumoasă
Și-au colindat tărâmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubea cu blană, găitane și chenar
Și galbene mătănii, în mâini, de chihlimbar,
Că neavând de lucru și mătăsoși la piele,
Își învârteau șiragul și numărau mărgele.
-” Noi suntem de la Curte și înțelepți de casă,
Și voi sunteți poporul și gloata numeroasă.
Voi sunteți mulți, și carnea vă e bătătorită,
Noi suntem ce se cheamă, la carte, o elită.
Deși n-am pus spinarea și ceafă la povară,
Nici sarcina ce-o ducem nu este prea ușoară.
Și boul cară greul pământului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus de om, din drum?
Cu hăis a ține stânga, și dreapta lui cu cea.
El merge cum poftește stăpânul, vrea-nu vrea.
Vedeți, se potrivește cumva despre puteri
De a mâna cireada de boi să fim boieri.
Ce uriașă vită
Și-atunci când e scopită!
Dar namilă cu coarne, tot rumegând în pace,
Noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace.
Că-ntr-astfel o schimbare-n deprinderea tăierii
Ar face bou boierul, și boii-ar fi boieri.
De-i vacă, cine trece o mulge de o vadră,
Ea rabdă, credincioasă la datină și vatră.
De-i bou îi vârî spinarea în jug, și boul trage,
Preamulțumit și gata aproape să se roage.
Doar taurii sfărâmă stânca; de vițel
Am luat măsuri să-l facem bleg, dulce și mișel.
Grămada asta mare, cuminte ca să fie
Purtată după voie, e ca o jucărie.
Că un crâmpei de minte cârmește o cireadă,
Cireada n-are vreme de gândul ei. Dovadă :
Mai multe mii de vite
Ascultă umilite
Și nu se-ntărită
De un geambaș cu bâtă.
Voi să munciți cu brațul, noi ne muncim cu mintea,
Și fie cât dovleacul, cât mazărea sau lintea
De mică, mintea duce popoarele nainte
Sau îndărăt. Atârnă. E minte și e minte.
Le duce cu porunca și voia ei de sus.
De-acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi suntem mintea, capul, gândirea, prin urmare,
Și voi preaprețioase, dar totuși mădulare.
Munciți, și fără grijă. Vi-s muncile cam grele,
Dar noi vă stăm alături, lungiți pe canapele.
Avem ori nu dreptate? Răspundeți la-ntrebare. – „.
Și-a cam codit răspunsul mulțimea, cât se pare.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980