Octavian Goga – Vita Nuova
Te-am dărâmat, hotar de-odinioară,Brâu împletit din lacrimi și din sânge,Veriga ta de foc nu mă mai strângeȘi lanțul tău a încetat să doară.Trecutul însă tot se mai răsfrânge,Ca un paiangen tainic mă-mpresoarăȘi-n inima mea fulgere coboarăDin zilele ce mă-nvățau a plânge..E în zadar! Din munții vechi de urăEu nu mai simt nici o fărâmitură.Pe veci … Citește mai mult