elegii vii

O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremeaCând, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.Cer neguros și greu se lasă peste creștet,Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,Febus, divinul învie forme, culori.Noaptea de stele sclipește, răsună … Citește mai mult