George Țărnea – Elegia Adevărului
De nimic pe lumeN-o să-mi pară rău,Ca de gustul veriiDin sărutul tău.Inuman de tineriTăvăleam pe-atunci,Fără nicio lege,Iarba de prin lunci.Fânul de pe dealuri,Frunza din păduri,Contemplând iubireaIreal de puri.La-nceputul toamneiS-a-ntâmplat să pleciȘi de-atunci încoaceStelele sunt reci.Urmele sunt șterse,Buzele fierbinți —Cum puteai rămâneFără să nu minți?