Bocaseca:
N-am cum să fiu pierdut, pe drumul meu sunt rece,
Șase, ziduri de gheață, dar le topesc.
În stradă e frig, dar tu te arzi des
Vezi ce-ți cânt, n-am nimic de pierdut, mă trezesc,
Beznă, creșteri din p***-mi ajung la glezne,
Leșne pe fețe, murdare intenții și gesturi de pești.
Mi-amintesc, ajung București, punct,
Acum să văd de unde-ncep.
N-o să conteze niciuna, niciunul,
Ură, freze, nu cap în gură de se fură piese.
Paznic stai groaznic, mai bine stai casnic!
Hai scald-o bazic fără schimb ca taxim!
Râzi în parc, cazi în parc, parcă ieri stăteam și beam,
Înghețat mai mult decât cald.
Călcăm drept spun, călcăm strâmb,
Așteptând, da-s luptând.
Refren: x2
M-aude cineva? Mă simt ca într-un cinema,
Stau singur și văd cum rulează filmu’ meu în fața mea.
Un Deja vu ciudat în viață, anii grei îți lasă semne pe față,
Mă simt blocat între ziduri de gheață!

Egris:
Oraș turceniu, mediu tipic anii ’90,
Printre băieți și fete mai toți trecuți de 18 și 20.
Cu discoteci și sticle reci, crescut cu rap și 10 legi
Și-am încercat din toate, dacă știi cunoști și mă-nțelegi!
Povești din stradă, distracții, golani isteți,
Da vezi! se rupe filmu’ chiar atunci când nu te aștepți.
Copilăria mea de scurtmetraj a încăput într-un bagaj,
Când am urcat în tren către o schimbare grea de peisaj.
Nu-nțelegeam de pe atunci că trec prin cel mai mare test,
Casa-i goală, nu sunt bani și iarna-i mult mai grea în est.
Sor-mea are doi băieți, aude un frate și tata adolescent,
Deprimatele de MC-ii.
Toate deodată, de la primu’ splif la dealer-eală și riscu’ de parnaie,
De la primu’ vers pe foaie, la primu’ pix de chei în c****.
Ziduri de gheață între care n-am zâmbit, am fost atât de prins,
S-au topit când am iubit, când am scris și totuși strig.
Refren: x2
M-aude cineva? Mă simt ca într-un cinema,
Stau singur și văd cum rulează filmu’ meu în fața mea.
Un Deja vu ciudat în viață, anii grei îți lasă semne pe față,
Mă simt blocat între ziduri de gheață!

Refren:
Deschide ochii prăfuiți ca să vezi calea
Printre mii de hiene, grea încercare
A fost un vers și-aici
Ajunși credeai că nu-i departe
Da orice-ar fi nu mă întorc
Trecem peste toate.

Gluby aka VerigaLipsa:
M-am hrănit mult cu povești
În sursa de energie a stărilor sufletești
Hai spune ce fel de om ești, din ce trăiești
Sigur ai povestea ta dar o renegi, aici greșești
Deci, nu-ți baga nasul în treaba noastră
Iau pixul și foaia și descriu ploaia
Ce plouă în marea albastră
Din suflet și că trag să o fac cum pot
Scriitor neînfricat și rege ca Herodot
Chiar dacă-i indirect, mesajul meu e blindat
Transmis rapid, în timp îmi dobor ținta
Desigur vezi cu ochiul liber, rupem norma
Când facem noi Preim Storm și nori își schimbă forma
Formalități, n-au rost formează realități
Toți cred că-s scriitori, dar scriitori-s rarități
Nu mai vorbi din cărți, n-ai trecut
N-ai simțit, n-ai făcut, ai mințit, ai pierdut, punct!.

Refren:
Deschide ochii prăfuiți ca să vezi calea
Printre mii de hiene, grea încercare
A fost un vers și-aici
Ajunși credeai că nu-i departe
Da orice-ar fi nu mă întorc
Trecem peste toate.

Egris:
Unde vicii și mizerabili știu exact consultația
Zis și frate, n-ai face bine să-l crezi pe cuvânt
Ascult și cred un adevărat, de fiu să fiu mai viu, să știu
Că am făcut ce-am vrut din scutece până-n sicriu
Ghidat de inima pe viață, mi-am jurat să stau pe fir
Cu sufletu-n genunchi privesc de sus ca Atair
Admir orașul bipolar ca paradis vulgar cu pași
Da ce contează, doar sufletul rămâne
Și vorbesc sculptate-n ADN se scriu pe bune
Omul tău nu se supune și are 1000 de filme
Nu poți să-i iubești pe toți măcar împacă-te cu tine
Dar cine halește vrăjeala îl paște blestemul
Am simțit pe pielea noastre ce te transformă sistemul
Sunt responsabil să fiu responsabil, îți zic direct
Bârlad, underground, 2014, nu sunt perfect.

Refren:
Deschide ochii prăfuiți ca să vezi calea
Printre mii de hiene, grea încercare
A fost un vers și-aici
Ajunși credeai că nu-i departe
Da orice-ar fi nu mă întorc
Trecem peste toate.