Eftihia

Abia pornind de la sfârșit se poate înțelegemecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează.Atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarța copaculuiduce cu elbalanța arogantă în care dorm membrele lui izolate statuia Câinelui un calcul nebulos care se naște și persistă în spaima ierbii și în tăcerea verde a ținutuluiși … Citește mai mult