Petru Creţia – Tu Dulce-Neagră
Tu dulce-neagră, furios amarăEsenţăCare bântui arborii şi gândul,Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi,Iluminând pe dinlăuntru pătimireaŞi sfâşiind fragila rezistenţăA clipelor chemate să se ducăŞi să urceÎn alt timp.Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dămUn numePe care iadul fiinţei să nu-l ştie.