René Char – 146
Roger era cât se poate de fericit că în stima tinerei sale soții devenise soțul-care-îl-umbrește-pe-Dumnezeu.Am trecut azi pe marginea câmpului de floarea-soarelui a cărui vedere îl inspira. Seceta îndoia capetele admirabilelor, insipidelor flori. La câțiva pași de-acolo a curs sângele lui, la poalele unui dud bătrân, surd în toată grosimea scoarței sale.