Georg Trakl – Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,Unde în tonuri argintii se înalță plopul,Stele și pietre sunt.Adormit se arcuiește puntea peste viitură,Un chip mort însoțește pruncul,Secera lunii în prăpastia roz.Departe păstori proslăvind. În roca vechePrivește dintr-un ochi cristalin o broască,Se trezește înfloritul vânt, trilurile morților aieveaȘi pașii înverzesc în liniștita pădure.Asta amintește de pom și animal. … Citește mai mult