Serghei Esenin – Fulguire
Sania. Tăcere. Pace.Doar zăpada scârțâindȘi-un botei de ciori buimaceNăpustindu-se pe grind.Ca sub cușmă năzdrăvanăCodrul moțăie pierdut,Pinul negru din poianăÎn glugi moale stă-nvăscut.Ca un moș bătrân se-ndoaiePotopit parcă de tot,Iar în vârf o ghionoaieBate când și când un ciot.Bun e calul, lumea-i largă,Neaua cade tot mereu.Nu va conteni să meargăPână-n zare drumul meu.