Vom trece prin pustiu cum trece o cămilă
Nu prin urechile acului, ci prin pustiu,
Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoașe
Și vom bea însetați din izvorul viu.

Deșert și deșertăciune e totul,
Vor spune cei care ne vor vedea,
Dar noi nu vom aștepta să ieșim din deșert
Și așteptarea noastră nu va fi grea.

Vom fi dromaderi care se caută unul pe altul
Și vom călca prin nisipul încins fără jale,
Știind că deșertul pe care-l străbatem
E singura noastră cale.