drojdii

În după-amiaza asta plouă ca niciodată; și nuam poftă să mai trăiesc, inima mea.După-amiaza asta e blândă. De ce să nu fie?S-a-mbrăcat în grație și mâhnire; s-a-mbrăcat ca femeie.În după-amiaza asta plouă la Lima. Și eu mi-amintescde-nfricoșatele peșteri ale ingratitudinii mele;de stana-mi de gheață deasupra macului ei,mai grea decât acel: „Nu fi așa!” al ei;de … Citește mai mult