Mateiu Ion Caragiale – Dregătorul

Dregătorul.Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdatDe cute faţa stinsă, firavă, ofilită.Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusităEl multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,Să ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.De jale şi de groază cumplit semănător,Atotputernicia-i de mare dregător,Încununat de … Citește mai mult

Mateiu Caragiale – Dregătorul

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdatDe cute faţa stinsă, firavă, ofilită.Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusităEl multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,Să ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.De jale şi de groază cumplit semănător,Atotputernicia-i de mare dregător,Încununat de … Citește mai mult