douăzeci de ani – Versuri.pro

Costache Ioanid - Douăzeci de Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Douăzeci de ani
cuvânt de dragoste și de aducere aminte cu prilejul
împlinirii a 20 de ani de la ridicarea locașului
Bisericii Creștine Evanghelice din strada Badea Cârțan.
Se-mpliniră douăzeci de ani!
Numai bătrânii își aduc aminte…
Ce-a fost în locu-acesta înainte?
O mână de discipoli luterani.
Un snop de frați. Un neștiutor popor
ce se-adună într-o capelă mică;
dar râvna lor,
torent ce stânci despică,
era mai mare decât templul lor!..
Și-atunci acest mănunchi creștin maghiar
și-a adunat puterile robace
să-nalțe-un templu vrednic pentru HAR.
Și-astfel bănuții văduvei sărace
s-au strâns lângă-al Mariei din Magdal-
și lucrul începu, monumental,
iar zidurile au crescut în pace.
Cândva al doilea templu din Sion
se înălța la fel sub mâini tenace.
Numai că cei întorși din Babilon
nu mai zideau slăvita casă sfântă
așa cum o-nălțase Solomon.
Pe când aici, peste capela strâmtă,
frații maghiari, simțind la unison,
luptau să crească bolți de panteon,
o fortăreață pururi neînfrântă!
Ce bucurii au fost! Ce imnuri sfinte!
Când templul nou și-nalt a înghițit
bisericuța cea de mai-nainte!
Bătrânii doar își mai aduc aminte..
Iar azi avem o zi de sărbătoare,
azi ctitorii cu părul de nămăt
dau mărturie pentru tineret,
pentru pionii vremii viitoare!
să știe toți că templu-acesta mare,
pornit cu bani puțini, dar zel bogat,
prin Harul ce l-a binecuvântat,
s-a-ntins măreț că un stejar în soare,
sub care dup-al cerurilor rost
găsiră frați români un adăpost,
un loc înalt de sfânta adunare.
Și iată că noi, tineri și bătrâni,
strânși la un loc prin voia cea de sus,
ne înfrățim sub crucea Lui ISUS.
Acum din apă-aceleiași fântâni
sorbim și frați maghiari și frați români.
ISUS, venind să biruie furtuna,
venind să-Și strângă turmă Lui de oi,
nu ne-a unit pentru un an sau doi,
ci ne-a-nfrățit în EL pe totdeauna.
Nu mai suntem străini lângă străini,
nu mai suntem opriți de bariere.
Ci suntem frați pe veci, da, frați creștini!
Fiind pe-aceeași Cale peregrini,
spre-același plai, spre-aceeași mângâiere,
spre-același POM al VIEȚII ce nu piere,
spre același DOMN, spre-aceeași bucurie!
Noi suntem frați, da, frați pe veșnicie!
Căci sus în cer, sub veșnicul altar,
nu este-un RAI român și-un RAI-maghiar,
nu este un RAI de fiecare neam!
Acolo sus în gloriosul RAI,
e-un singur dor, e-un singur vis, un singur grai,
un singur sfânt de mângâietor balsam.
Aici suntem popor lângă popor,
dar sus vom fi o turmă și-un PASTOR!
Și totuși noi, acești români chemați
de adevărul Evangheliei sfinte,
ne vom aduce-acolo sus aminte
c-am fost cândva primiți de frați, că frați.
Iar voi, creștini maghiari, acolo sus,
veți fi voioși în slăvile mărețe
că ați primit nu niște oi rătăcite,
ci, după cum cuvântul LUI ne-a spus,
voi L-ați adăpostit chiar pe ISUS!.
O, Tată sfânt, o, Pronie divină,
prin servii Tăi ne-ai spus dumnezeiește
că cine-n lumea asta nu iubește
pe frații săi cu-o dragoste deplină,
acela nu trăiește în lumină.
De-aceea Te rugăm cu dor, Părinte,
noi, fiii Tăi, poporul Tău creștin,
Mireasă cea în strai curat de in,
să fim, de dragul Tău, de azi-nainte,
uniți că frați, c-un duh tot mai fierbinte,
îmbrățișați tot mai cu drag! Amin.
AMIN

Cenaclul Flacara feat Taina Mea - Taina (Ecoul)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă n-am să vin deseară
Mamă, uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

Nu pune nici o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelămurită să rămână
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este noaptea mea.

Releveu - 20

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Patefon Records, Releveu.
Au fost, au fost pumni în perete aplicați în luni de regrete,
acum scap de defecte, scriu texte făcând să plângă caiete,
trec peste, lăsând în urmă urme de ghete,
vezi prin ferestre trec cete cu lanțuri și plete.
Cum mă simt la 20 exact ca la 14,
cu ceva păr pe față și cu creerii vraiște,
tânjesc după concerte, visând ca la 13,
voiam să am 20, acum vreau să am 12.
Acum 19 aveam 1, am coborât printre voi
și până m-am dezmeticit a trecut timpul, deja făceam 2.
La 3 am ieșit cu mama de mână,
m-a scăpat în noroi,
pe la 4 ani am început să vorbesc zicând „papa”
apoi m-am trezit cu un chec, în el 5 lumânări îndesate
și când am făcut 6 deja voiam să las totul în spate.
La 6 jumate am început școala,
brusc am făcut 7,
la 8 plângeam după mama când pleca la muncă în tura de noapte.
Hai. 2, 10. Patefon Records.
La 9 mă întrebam de ce e vară și plouă,
la 10 aveam gânduri ce nu v-ar fi trecut prin cap vouă,
am făcut 11, eram deja băiat mare,
am început să dau în sor-mea jucând „care pe care?”
când am făcut 12 deja am început să chiulesc,
la 13 am rămas la franceză, nici nu vreau să-mi amintesc.
la 14 am scris primele versuri când mergeam să-mi ridic buletinul,
la 15 mă alcoolizam cu Ștefan în liceu vomitând în continuu.
Când am făcut 16 am primit o scrisoare în care-l anunța dirigu’ pe tata că-s în situație de exmatriculare.
Am făcut 17, deja aveam 3 albume,
adică 30 de piese dintre care doar 4 au fost bune,
la 18 ani majoratul făcut pe 13, într-o vineri,
de ce de noaptea aia nu-și mai amintește nimeni?
La 19 eram bucuros, îmi zicea mama „hai să petreci!”
Acum e 11 ianuarie și nu știu cum de-am făcut 20!

Placebo - Twenty Years (În Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt douăzeci de ani de trăit
Și douăzeci de vieți de încercat
Cine își va asuma răspunderea
Mai sunt douăzeci de ani de trăit
Tot ce pot spera, să mă alătur
Călătoriei, acestui show bolnav
Și ei țin frâiele
pentru că noi, marionetele
Noi trebuie să vedem
Dincolo de aparențe
Sunt douăzeci de ani de trăit
Credincioșii și josnicii
Cel mai bun început
Inimă frântă, piatră
Sunt douăzeci de ani de trăit
Confuzii și irositii
Cel mai prost început
La mila lor, telefonul
Și ei țin frâiele
Noi suntem niște falși profeți
Dar în tine cred
Pentru că tu ești adevărul, nu eu
Sunt douăzeci de ani de trăit
Vremurile bune pe care le știu
Dar totul va trece
Și se va sfârși prea repede, să știi
Sunt douăzeci de ani de trăit
Și mulți prieteni, sper
Deși unii pot fi de încredere
Alții pot fi înșelători
Acesta e sfârșitul și acesta e începutul
Acesta-i întregul și aceasta e parte din el
Acesta-i înaltul și aceasta e inima lui
Aceasta e cale lungă, și aceasta e cea scurtă
Acesta e maximul și acesta-i testul din el
Aceasta e îndoiala, îndoiala și încrederea în ea
Aceasta-i imaginea și acesta e zumzetul ei
Acesta e darul și acesta e blestemul lui
Tu ești adevărul, nu eu

Ecoul - Taina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă n-am să vin deseară
Mamă uşa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva.

Refren: În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

Nu pune nici o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelămurită să rămână
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

Refren: În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

Refren: În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este noaptea mea.

Nicolae Labiș - Sunt Douăzeci de Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt douăzeci de ani și încă unul
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

Vlad Agr - Las-o Așa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La douăzeci de ani, viața nu e cum crezi tu
Pe toți de lângă tine îi vezi cum
Îți zâmbesc, dar te gândești la fostu’
Îl suni, nu răspunde, o face pe prostu’
Las-o așa. [x2]

La douăzeci de ani, cl, da’ nu vezi strada
În bamboo e tare, când faci pe prada
Franța, Spania, pe chat până-n Canada
Ei te știu, da’ tu, încerci să faci pe doamnă
Las-o așa. [x2]

La douăzeci de ani, prima dată la urgență
Munca asta a ta, te bagă-n ambulanță
El, nu mai e băiatu’ bun, e chiar o zdreanță
Începi să-l simți tot mai mult o cunoștință, nu?
Las-o așa. [x2]

La douăzeci de ani, ma-ta nu te bagă-n seamă
Îți e dor s-o suni, s-o-ntrebi „ce faci, mama?”
Nici la masa de Crăciun nu te mai cheamă,
iar îl suni pe fostu’, iar face pe prostu’
Las-o așa. [x2]