Daniel Vişan-Dimitriu – Două Vieți
El – un stejar ce străjuie-o pădure,Ea – salcie la margine de ape,Mlădie-n calea vânturilor dure,Și c-o dorință: lui, să-i fie-aproape.Nu îi desparte mult, doar o aleePe care merg, ținându-se de mână,Cu suflete-n ținuturi elizee,Perechi ce au iubirea ca stăpână.Nu-i mult iar el, de-o vreme, își întindePe sub pământ, o aripă răzleațăCe rădăcina salciei cuprindeȘi-n … Citește mai mult