dostoevsky

Te-ai aplecat milos ca pe o rană,Spre cei umili, şi-ntreaga suferinţăA vieţii-ai înfăşat-o în credinţă,Şi-ai sărutat mizeria umană.Din lumea ca o floare putrezităPe care doar păcatul o încinge,Zbătându-se în resemnare când învingeDestinul peste viaţa înnegrită.Păcatul, crima, furtul, nebuniaTârâte-s fără voie-n freneziaFiinţei ce confundă cerul şi infernul, —.Şi bietul om învins când se prosternă,Simte-n sărut iertarea … Citește mai mult