doruri neimplinite

Din iarna sufletului meu porneşteUn stol de corbi spre zările cernite:Sunt dorurile mele neîmplinite;Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.În gemete pustii se prelungeşteCa-n golul unei vetre părăsite;Şi corbi sporesc în cete înmiite..Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..Nu văd în zări nici urma unei stele;Doar viscolul din gândurile meleTot mai pornit prin gerul lui mă poartă..Iar corbii, presimţindu-şi … Citește mai mult