Johann Wolfgang Goethe – Dor Fericit

Înțelepții doar s-o știeCăci mulțimea joc își bate!Vrea să laud viața vie,Dorul morții-nvăpăiate.În a nopților răcoare,Ce-n iubire zămislește,Te cuprinde-o-nfiorare,Pe când candela lucește.Se desface-mbrățișareaDin a beznelor stihie,Răscolit asculți chemareaSpre suprema cununie.Depărtarea nu te-abate,Vii în zbor, vii ca vrăjit,În luminile visate,Flutur mic, ești parjolit.Și atât cât n-ai ăst dor:Pieri și iarăși fii!Ești un jalnic călătorPeste triste glii.