Domnie – Versuri.pro

Mateiu Ion Caragiale - Boierul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Boierul.
Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire
Boierul.. Mult bătrân e: dinţi nu mai are-n gură,
Posteşte, se grijeşte, bârfeşte şi strâmb jură,
Stă cuvios în strană şi zice din psaltire.
E mic de stat, făţarnic, semeţ şi crud din fire,
Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-i sură,
Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,
Despoaie şi ucide în setea-i de hrăpire.
De neam e Basarabă, şi rudă cu Voievodul,
De bogăţii e putred şi-l blastămă norodul,
Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.
Şi tocmai de Rusalii, când plin de veselie
Aşteaptă să-i sosească fermanul de domnie
Îl prind cu pâri ascunse şi-armaşu-i taie capul.

Mateiu Caragiale - Boierul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Tăiat-au de Rusalii pre jupan…”.
Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire
Boierul… Mult bătrân e: dinți nu mai are-n gură,
Postește, se grijește, bârfește și strâmb jură,
Stă cuvios în strană și zice din psaltire.
E mic de stat, fățarnic, semeț și crud din fire,
Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-i sură,
Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,
Despoaie și ucide în setea-i de hrăpire.
De neam e Basarabă, și rudă cu Voievodul,
De bogății e putred și-l blastămă norodul,
Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.
Și tocmai de Rusalii, când plin de veselie
Așteaptă să-i sosească fermanul de domnie
Îl prind cu pâri ascunse și-armașu-i taie capul.

Contrast - Tu Să Domnești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Peste-ntreg pământ domnești în veci
Cerul în amurg, munții stăpânești
Dar mai mult de-atât, Doamne, eu doresc
Ca Tu în mine să domnești.

Refren:
Tu să domnești în viața mea
Vreau să fiu umplut de puterea Ta
Căci tot ce am Tu stăpânești
Și vreau ca-n mine să domnești (x2)

Peste orice gând sau cuvânt rostit
Să se vadă aș vrea frumusețea Ta
Dar mai mult de-atât, Doamne, eu doresc
Ca Tu în mine să domnești.

Refren:
Tu să domnești în viața mea
Vreau să fiu umplut de puterea Ta
Căci tot ce am Tu stăpânești
Și vreau ca-n mine să domnești (x3)
(Și vreau ca-n mine să domnești x3)

Octavian Goga - În Mormânt la Argeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În mormânt la Argeș.
S-a urnit din pacea morților stăpână,
Neagoe-nțeleptul, Neagoe voievod,
Și-a sfărâmat azi-noapte, cu domneasca-i mână,
Lespedea de piatră, lespedea bătrână,
Unde-l îngropase cuvios norod..
În mormânt la Argeș pătrunsese dorul
Care plânge-acuma, sus la Făgăraș.
Fremătând din valuri Oltul, călătorul,
L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul
Adormit în vechiul creștinesc lăcaș..
L-a trezit – și dornic să-i cunoască sfatul
Mortului de-alături, mortului mai nou,
Neagoe bătrânul părăsindu-și patul,
Căutându-l unde-i proaspăt îngropatul,
S-a-ndreptat spre scara marelui cavou..
Se-ntâlniră morții amândoi în față,
Osebiți la vorbă, osebiți la port,
Și încrucișându-și suflul lor de gheață,
Au văzut deodată că din altă viață
S-a desprins aicea fiecare mort..
Doar-abia o clipă le-a ținut divanul,
N-a fost grai de cronici grai de pârcălab;
Cu mândria-i rece mut sta suveranul,
Și-a-nțeles degrabă Neagoe, sărmanul,
C-a pierdut domnia neamul Basarab..

Psihotrop - Mihai Preda Alexandru Lăpușneanu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În anu’ 1840 se-ntâmplă să apară
În primul număr din revista „Dacia literară”.
Negruzzi nu-i original, ca de obicei,
Şi se inspiră din „Letopisețul Țării Moldovei”,
Din capitolul cu-a doua domnie-a lu’ Lăpuşneanu,
Scris de Grigore Ureche, pupa-i-aş timpanu’.
În ceea ce priveşte personajul principal,
Adevărul istoric este respectat integral,
Da’ boierii Stroici, Moţoc şi Spancioc
În realitate au altă evoluţie.
Tema operei e lupta pentru hegemonie
Între domn şi boierime, nu-i mare şmecherie.
Ideea-i formulată de Lăpuşneanu de la-nceput,
Ca elevii care pică bacu’: proşti, da’ mulţi.
Ce? Adică masele sunt o putere de necontestat
Şi domnitoru’ tre’ să ţină cont de ei sau a picat.
Capitolu’ întâi, cegherin, cegherau,
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”.
La-nceputul nuvelei, domnu’ Alex Lăpuşnean,
Alături de-o mare-armată şi de vornicul Bogdan,
Intră în Moldova, hop ş-aşa!
Ca să-l înlăture de la tron pe Ştefan Tomşa.
Pe drum e-ntâmpinat de Stroici şi de Spancioc,
De postelnicul Veveriţă şi de Moţoc.
Aceştia vin din partea lui Ştefan Tomşa
Şi îl mint pe Lăpuşneanu că poporu’ nu-l vrea
Ca să-l întoarcă din drum, doar că Alex se prinde.
Se-aprinde şi le promite că-l vor ţine minte.
Moţoc se sperie şi îi cade la picioare,
Îi cere iertare, dar Alex se ţine tare.
O să le-arate el.. Cam asta ar fi duma.
Capitolu-ăsta reprezintă expoziţiunea.
Capitolu’ doi, mare panaramă,
Cu citatul: „Ai să dai sama, doamnă”.
Lăpuşneanu a fost băiat în prima domnie,
D-aia poporu’ îl aşteaptă acum cu bucurie.
Da’ el e hater, din prima arde cetăţile,
Să-i sperie pe boieri, să termine cu răutăţile.
Dacă eşti boier şi greşesti, mierleşti!
Şi capu’ tău e atârnat la poarta curţii domneşti.
Cre’ că autoru’ şi-a rupt capu’ cu marfă din Olanda
Şi a mâncat un ‘r’ din numele doamnei Ruxanda.
Doamna asta, adică nevasta lu’ Lăpuşneanu
L-a rugat să nu mai ucidă boieri ca tiranul.
Alexandru a zis că accepta şi că
O să îi dea doamnei Ruxanda un leac de frică.
Nebun şi ăsta.. ce să faci.. forţează limita.
Acest capitol reprezintă intriga.
Capitolul trei, adică măcelu’ suprem,
Poporul strigă „capul lui Moţoc vrem”.
Domnitoru’ cheamă boierii la mitropolie
Ca să se-mpace cu ei şi după liturghie
Le oferă o masă copioasă, gustoasă,
Da’ Spancioc şi Stroici au impresia că e plasă
Şi nu vin să mănânce..
Au avut dreptate! că-n loc să se verse vin, s-a vărsat sânge.
Adică domnitoru’ i-a omorât pe toţi.
Poporul a aflat şi s-a adunat la porţi.
Au strigat că-l vor pe Moţoc şi imediat
Lăpuşneanu l-a aruncat mulţimii care l-a linşat,
Apoi i-a arătat Ruxandei leacul de frică,
Capetele boierilor în formă de piramidă.
Ăsta-i punctu’ culminant al operei, frate
Dragoane, câţi boieri au murit? 47!.
Capitolu’ patru aduce un final greu:
„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”.
După patru ani de la masacrul ăla cel mai grav,
Lăpuşneanu-şi caută liniştea, fiindcă e bolnav.
Nu mai omoară boieri, cum i-a promis nevestei,
Da’ totuşi, îi mai tăia o mână cui greşeşte.
I-a rugat pe-apropiaţi, când e-aproape de sfârşit,
Să îl călugărească, şi l-au călugărit.
A primit numele de Paisie şi-a renunţat la tron,
Aşa că, natural, fi-su a ajuns domn.
La un moment dat, iar o ia randeaua
Şi ameninţă că îşi revine şi-ncepe beleaua.
Nemernicii ăia de Stroici şi Spancioc,
Care fugiseră în Polonia, acuma se-ntorc
Şi-i zic Ruxandei să-i pună otravă-n apă un pic
Şi deznodământu’ care-o fi? Că a murit!

Firdousi - 21 I Kaiumors (Șahia Lui a Durat Treizeci de Ani)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel dintâi șah.
Cum dihkan-ul povestește, cine cel dintâi și-ntâi,
oare, -a căutat coroana stăpânirii pre pământ?
Cine și-a fost pus pe frunte luminosul diadem?
Nimeni din întreaga lume amintirea nu-i păstră,
dar dacă un fiu primit-a de la tata datini vechi
și din spusa părintească-ți pomenește de acel
care și-a durat puterea falnică și, între șahi,
cel dintâi atinse piscul stăpânirii pre pământ.
Doar un om cetind în hronic unde-s multe povestiri
despre mulți viteji, ne spune că anume Kaiumors
tron și-a înălțat, cunună, și a fost întâiul șah.
Soarele pe când pătrunse-n zodia Berbecelui,
lumea străluci-n lumină și în drepte cumpăniri;
sus, în zodia Berbece, Soarele luci-ntr-atât
că-ntineri Pământul: chiar atunci el, Kaiumors,
se-nălță stăpân al lumii. La-nceput șezu în munți;
tronul lui și-atotputința-i răsăriră între munți,
el întâi și tot poporu-n piei de tigru s-a-nvelit.
El ne-a dat deprinderi bune: trupul să ți-l înveșmânți
și să ți-l hrănești, pe-atuncea fost-au obiceiuri noi.
Ani, domni, de trei ori zece. Mândru se ivi în tron,
precum Soarele-n amiază! Și pe tronu-i străluci,
precum Luna, când răsare-n cele două săptămâni
drept deasupra unui chipreș ce se-avântă spre tării!
Și cum îl zăriră fiare fioroase din păduri
și sirepe dobitoace de prin lume, lângă tron
se târâră preaplecate, astfel aducând dovezi
cât de mare-i măreția lui și marele noroc;
toți și toate îl slăviră : de la el primiră legi.
Cronica șahilor