Ion Caraion – Un Domn Străin Ca Păsările
În colivia galbenă-o maimuțămai clănțăne glumeț dintr-o idee,iar pomi rotunzi cu stelele se-asmuțădin cerul nopții plin de orhidee.„N-ați fost de-aici” – îmi spun dintre perdeleinelele-nserărilor ciudate.Și-un domn străin la poarta casei mele,din când în când ca păsările bate.Și-un duh lunatic bântuite din umbrăvacanța ruginitelor orații.Sub lespedea pe vis crescută sumbră,mi-ascult atunci cum intră conjurații.