doiasunu

Douășunu. E luni și e seară.Capitala aproape-adormi.Născoci nu știu ce pierde-varăCă pe lume și dragoste-ar fi.Și din lene ori lipsă de treabă,Toți se poartă de parc-au crezut;„Când te văd?” mână-n mână se-ntreabăȘi-s cu gândul la primul sărut.Unii, însă, mai ageri la minte,Au ghicit adevărul… Iar euPrintre ei azi mă număr cuminte,Dar de-atunci sunt bolnavă mereu.1917