Dochia

Candela licurătoareStrălucește-ncetior,Ascultați?.. Un pas ușor!..Luna mai dând o vulvoareSe ascunde într-un nor.Umbra Dochiei ușoară,Pătrunzând închise porți,Vine, -apare, se strecoarăÎn cămara-acestor soți.E frumoasă, biata fată!Însă chipu-i e pălit,Într-un giulgiu e-nfășată,Ca un om ce-a murit;.Umbra, candela aprinse,La oglindă se-așeză,Și din suflet suspină;Apoi fețele ei stinseEa cu lacrimi le spălă.Domnul se deșteaptă-ndatăȘi deodată-a tresăritCa tot omul fericitCe al … Citește mai mult