Grigore Alexandrescu – Catârul cu Clopoței
Catârul cu clopoței.Deunăzi un văcar de satCatârului i-a atârnatSalba de clopoței,Numindu-l el îngrijitorȘi înainte mergătorCiredei de viței.Însă curând s-a-ncredințatCă s-a făcut mare păcatCu bietul dobitoc,Care, cât s-a simțitAșa împodobit,Strigă: „O, ce noroc!În sfârșit, iată-mă chematLa gradul ce am meritat.Meritul meu recunoscutDe lumea toată e văzut.Acum de sus am să tratezSoiul dobitocesc;Pe nimeni nu mai salutez,Căci … Citește mai mult